Autor: Grig Bute

Sursa: Catavencii.ro

Am locuit patru zile intregi, de miercuri foarte de dimineata pana sambata dupa miezul noptii, in Albufeira, statiunea la Atlantic din sudul Portugaliei, situata undeva pe la jumatatea coastei algarviene, intre Lagos si Faro.

Fostul sat de pescari invadat de hoteluri si resort-uri de vacanta e o Vama Veche devenita Mangalia, in care absolut tot ce-ti imaginezi referitor la ocean se poate face/vedea: sporturi acvatice (surf, parasailing, schi nautic, scufundari), excursii cu salupa la grotele sapate de valuri in tarmul stancos, delfini watching, pescuit de rechini. Mai putin camping si foc de tabara pe plaja, ca-n Vama, dar ceva ma face sa banuiesc c-au existat pionieri romani ai domeniului astuia care si-au luat amenda pentru astfel de initiative.

Orasul, curat si foarte intins, are o multime de stradute si sensuri giratorii. Daca stai la un hotel mai marginas, trebuie sa fii un Ray Mears al soselelor ca sa depui masina in cel mai scurt timp in parcarea supraetajata din centru – o retea de pietonale ticsite cu magazine de suveniruri sau accesorii de plaja si terase la care se poate urmari, la un burger si o bere, meciul zilei, desfasurata intre o piata cu palmieri inalti si vasta esplanada la care coboara niste scari rulante –

practic, un hectar de pavaj care se continua cu zecile de metri de nisip ai plajei centrale, Praia dos Pescadores, pana la ocean. In restaurantele de pe faleza de deasupra plajei, gurmanzii care viseaza scrumbie si la micul dejun au orgasm multiplu doar la vederea meniurilor dominate de feluri din peste si fructe de mare, stropite cu excelentul vin local si o bere mai ieftina ca la greci (1,50-2 euro).