Autor: Toader Paun, Europa FM

Sunt unul dintre oamenii indragostiti de oameni. Si de tot ce-l inconjoara. Nu pricep prea usor momentele in care reusim sa acumulam atat de multa ura in noi incat sa alegem sa ne facem rau unii celorlalti si mai ales celor cu care nu prea avem multe de impartit.Am vazut ca ura are o putere incredibila de a uni oamenii. Dar tot cred ca dragostea are o si mai mare putere. Nu degeaba pozele si filmuletele cu pisicute au atata succes online.

In Skopelos, insula unde s-a filmat musicalul Mamma-Mia! (lansat in 2008), am intalnit un grup de vreo 30 si ceva de americani. Judecand dupa varsta lor, daca ar fi fost romani ii gaseam pe toti la coada la doctorul de familie pentru compensate. Dar fiind din alt colt de lume, ei au realizat ca viata merita traita si la 60 sau 70 de ani. Nu este doar o camaruta obscura de asteptare pentru un final. Oricum ar fi el. Americanii ajunsi pe insula greceasca batusera atata drum inspirati de povestea filmului Mamma Mia!, dar mai ales de cadrele din el.

In timp ce eu si colegii mei de aventura gafaiam urcand cele peste 100 de trepte, sapate in piatra, pentru a ajunge la mica biserica Agios Ioannis (foto), construita pe un varf de stanca, ”tinereii” se mai opreau pe drum nu ca sa-si traga sufletul, ci ca sa mai cante un refren…

Mamma mia, here I go again
My my, how can I resist you?
Mamma mia, does it show again
My my, just how much I’ve missed you?

Ok, mi-e clar ca trebuie sa vad filmul, chiar daca nu e neaparat genul meu. Ori transmite mesaje extraterestre preluate de americani (tot au ei o inclinatie pentru OZN-uri) ori filmul chiar e atat de magic.