Oferte City Break spre Istanbul

In anul 1453 Mehmed Cuceritorul a preluat puterea asupra orasului, iar in anul 1460 a inceput constructia palatului sau, finalizat in anul 1478. Complexul acopera 700.000 mp si se afla pe acelasi loc pe care a stat anterior Acropola Bizantina intre Cornul de Aur, Stramtoarea Bosfor si Marea Marmara. Palatul a devenit centrul administrativ, cultural si educational al Imperiului, fiind resedinta regala a acestuia timp de 4 secole. Familia regala s-a mutat din Palatul Topkapi in Palatul Dolmabahce abia la jumatatea secolului al XIX-lea, iar in 1924, cand Turcia si-a castigat independenta, palatul a devenit muzeu. Constructia este inconjurata de pereti prevazuti cu mai multe porti ce permit accesul.

Intre ziduri exista gradini, curti interioare si multe structuri importante, fapt ce ii confera aparenta unui complex. Acesta are patru curti principale. Pe masura ce intrati prin Poarta Imperiala, ajungeti in prima curte, unde Biserica Hagia-Irene se invecineaza cu cladirile de serviciu: bucataria, monetaria imperiala si brutaria. Prima curte conduce catre a doua curte (Piata Justitiei) prin Poarta Babusselam. Aici se aflau cladirile administrative, zonele ceremoniale si Trezoraria Imperiului. Tot aici veti descoperi grajdurile, Casa Baii, Turnul de Justitie, bucatariile palatului, o sectie de arme si armuri, dar si intrarea in Harem. In aceste cladiri puteti vedea o multitudine de lucrari de arta valoroase, o colectie de costume, portrete si multe altele. Haremul avea mai mult de 400 de camere si multe alte sectii diferite. A treia curte a fost folosita timp indelungat de catre ofiterii de rang inalt. Aici sultatnul primea oaspetii si avea o camera privata. Vizitatorii pot observa camera relicvelor sacre, plina cu obiecte nepretuite. O a patra curte include o camera de circumcizie, o pisicina, gradini, terase, Turnul Gulhane. Asigurati-va ca puteti admira pavilioanele si gradinile cu flori.

Desigur, pe langa acestea, exista elemente demne de atentie: parte a arhitecturii specifice, ori pur istorice, adevarate comori expuse pentru dumneavoastra.

 

Muzeul Arheologic (adapostit in cladirea principala), Muzeul Orientului Antic si Muzeul Chioscului de Faianta (Qinili Kosk) se afla sub aceeasi adminitratie, fiind grupate sub denumirea de „Muzeele Arheologice din Istanbul”. Cladirile sunt inconjurate de gradini, candva parte din exteriorul Palatului Topkapi. Muzeul a fost infiintat in 1891 printr-un decret emis de turcii otomani. Cladirea principala a fost construita in 1881 si renovata in 1908 pentru a prelua aspectul neo-grecesc specific. Cladirea Muzeului Orientului Antic a fost deschis sub functia de scoala de arta in 1883, apoi redeschis ca muzeu in 1935. Muzeul Chioscului de Faianta a fost construit in 1472 si este una dintre cele mai vechi cladiri ale orasului din Epoca Otomana.

Muzeele detin mai mult de un million de artefacte autentice si opere de arta ale diverselor civilizatii, care au strabatut peste 5000 de ani, lasand o amprenta puternica a istoriei mondiale. Muzeul Artei Orientale detine elemente ale artei pre-islamice si piese din Babilon. Deosebitul Muzeu al Chioscului de Faianta prevede o lucrare din ceramica, in culori stralucitoare, din secolul al XVI-lea si cateva decoratiuni din faianta din secolele al XII-lea si al XIX-lea.

Printre atractiile muzeului se numara sarcofagele regilor, aduse in Turcia din orasul Sidon (Liban) in timpul erei otomane. In particular, Sarcofagul lui Alexandru cel Mare prezinta gravuri complexe ale unei batalii dintre macedoneni si armata persoana. Sarcofagul Bocitoarelor din secolul al IV-lea i. Hr. evidentiaza 18 figuri ale unor femei indoliate. Alte sarcofage deosebite il includ pe cel al Satrapului, al lui Lycian si Sidamara.

 

Atractia preferata a orasului Istanbul, Biserica Sfanta Sofia a fost initial biserica bizantina, devenind ulterior moschee. In prezent functioneaza ca muzeu si se mandreste cu o componenta arhitecturala deosebita. Din pacate, structura originala nu mai exista, unul dintre motive fiind ridicarea constructiei in secolul al IV-lea de catre Constantin cel Mare. Dupa distrugerea constructiei originale, fiul lui Constantin, Imparatul Theodosius, a inaltat, pe acelasi loc, noua biserica. Structura a ars in anul 532, insa unele elemente originale au fost recuperate in urma sapaturilor. Constructia pe care o putem observa astazi dateaza din perioada anilor 532-537. Desi biserica a trecut prin mai multe cutremure si un atac al cruciatilor (1204), aceasta si-a pastrat forma initiala. Din 1453, timp de 500 de ani, biserica a devenit principala moschee a Istanbulului in timpul stapanirii otomane.

Proiectata de catre Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet, structura se incadreaza in clasica forma de basilica. Arhitectural, prezinta mozaicuri bogate si o cupola de dimensiuni mari (31 de metri diametru). Domul circular se bazeaza pe o structura dreptunghiulara, bogat decorata cu picturi murale si caractere arabe. Toate suprafetele interioare sunt din marmura policroma – verde, violet si alb, cu mozaicuri din aur. Puteti vedea mihrabul de marmura originar perioadei otomane. In afara bisericii exista mai multe puncte de atractie, inclusiv mausoleele, un baptisteriu si cateva ramasite descoperite in urma escavatiilor.

 

In partea sud-estica a Bisericii Sfanta Sofia, acest rezervor de apa subterana a fost construit de imparatul bizantin Iustinian I (527 - 565). Ar fi una dintre sutele de cisterne subterane folosite in Istanbul in acele timpuri. Numele sau a ramas de pe timpul in care in acest loc se afla o basilica. Cisterna acopera 9,800 m2, are o inaltime de 140 metri si o latime de 70 metri. Capacitatea de stocare se estimeaza a fi undeva la 100 000 de tone de apa. Cisterna prezinta 52 de trepte descendente, iar plafonul este sustinut de 336 de coloane a care 9 metri inaltime fiecare.

Coloanele reprezinta principala caracteristica a spatiului interior, astfel ca ocupa cea mai mare parte din acesta. Coloanele sunt de diferite tipuri de marmura si piatra, cel mai probabil formate din alte structuri antice. Peretii si podeaua sunt captusite cu mortar cu praf de caramida. Arhitectura este marcata prin expunerea unor opere de arta, ale căror autor ramane ca fiind necunoscut. In timpul perioadei bizantine, cisterna ar fi stocat apa destinata utilizarii acesteia in cadrul palatului; in 1453 apa a continuat sa fie folosita pentru a aproviziona Palatul Topkapi, unde traia sultanul, insa, simultan, otomanii si-au construit propriile instalatii de apa pentru a furniza apa curgatoare, in defavoarea apei stocate (din cisterne). Din acel moment, pana in 1544, cand cisterna a fost redescoperita de catre un cercetator, a fost neutilizata si data uitarii.

 

Moscheea Sultanului Ahmed este numita Moscheea Albastra, date fiind placile albastre care impodobesc peretii interiori. Moscheea a fost construita intre 1609 si 1616, in timpul domniei lui Ahmed I. Complexul de moschee include mausoleul sultanului, un azil si o scoala islamica. Arhitectul regal Sedefhar Mehmet Aga a fost responsabilul constructiei, iar planurile au fost documentate in cadrul a opt volume. Arhitectura contine si elemente bizantine, alaturi de cele islamice. Moscheea a fost prima dintre cele doua care prezinta in arhitectura sa 6 minarete (numarul celor pe care le detine si lacasul Kaaba din Mecca). Interiorul moscheii este captusit cu peste 20,000 de placi ceramice realizate manual. La nivelele superioare ale moscheii exista un numar de 200 de vitralii complexe. Candelabrele se afla in sala de rugaciune, lampile sunt impodobite cu pietre pretioase, aur si inscriptii arabe. Podeaua este acoperita cu covoare, inlocuite frecvent. Mihrabul este bogat ornamentat, compus din marmura sculptata. Constructia este inconjurata de o cupola mare, central pozitionata, si de alte semi-cupole de dimensiuni reduse.

Intrarea in moschee, de altminteri singura disponibila pentru vizitatorii care nu sunt adepti ai credintei musulmane, se afla in partea de vest. Cand vizitati moscheea, sfatul nostru este sa evitati orele de rugaciune (aproximativ o jumatate de ora dupa ce auziti chemarea la rugaciune). O alta recomandare ar fi ca turistele sa isi acopere capul si umerii (esarfele sunt oferite la intrare), iar turistii sa nu poarte pantaloni scurti. De asemenea, la intrare sunt disponibile pungi de plastic pentru a va pune incaltamintea.

 

Marele Bazar din Istanbul este o piata acoperita unde poti achizitiona aproape orice. Piata are aproape 4000 de magazine, restaurante, cafenele si magazine de servicii distribuite pe 61 de strazi. Piata este situata in Cartierul Fatih, intre Moscheele Beyazit si Nuruosmaniye. Piata a fost infiintata in 1455, dupa cucerirea otomana asupra orasului. Exista o serie de porti, intrari printre magazine. Portile au nume interesante, de la Poarta Bijuteriilor, la Poarta Vanzatorilor de Țeste si Poarta Vanzatorilor de Carti la Mana a Doua. Vizitatorii se pot bucura de atmosfera autentica a orasului, de observarea obiceiurilor locale si de posibilitatea de a negocia pretul produselor. Un numar de pana la 9 milioane de turisti (2014) viziteaza Marele Bazar anual. Pe langa sesiunea de cumparaturi, vizitatorii pot admira arhitectura istorica, fantani de marmura, chioscuri din secolul al XVII-lea si cateva lucrari deosebite realizate din faianta. De retinut este ca Marele Bazar este inchis duminica si in mijlocul zilelor din ajunul sarbatorilor islamice, dar si in prima zi a acestora.

 

Moscheea Suleymaniye este o structura ridicata in timpul lui Soliman I (sau Magnificul), in secolul al XVI-lea. Aceasta a fost proiectata de renumitul arhitect otoman Mimar Sinan. Aceasta este cea mai mare moschee din oras, constructia durand 7 ani (finalizarea a avut loc in 1557). Moscheea face parte dintr-un complex care include un spital, bucatarie (acum restaurant), adapost, baie turceasca, magazine, scoli religioase, hanuri si mormintele lui Soliman si ale sotiei sale, Roxelana. Mormantul lui Soliman a fost conceput astfel incat sa semene cu Cupola Stancii din Ierusalim. Moscheea este incoronata cu patru minarete, doua dintre acestea ajungand pana la 74 de metri, iar celelalte doua la 56 de metri. Cele patru minarete simbolizeaza faptul ca Soliman a fost al patrulea sultan dupa cucerirea Constantinopolului (cel de-al 10-lea sultan al Imperiului Otoman). Moscheea are o curte interioara si una exterioara. Cea interioara serveste credinciosilor ca spatiu de rugaciune si are cupole pentru protejarea de soare si ploaie, dar si o fantana pentru ablutiune. Exista trei intrari in moschee, principala aflandu-se in curtea mare. In interiorul moscheii sunt covoare groase si candelabre deosebite care, impreuna cu lumina naturala ce intra prin cele 183 de ferestre, creeaza o atmosfera radianta. Cupola centrala are un diametru de 27 de metri si o inaltime de 53 de metri. Arcurile si coloanele completeaza arhitectura eleganta. Moscheea a suferit pagube in timpul incendiului din 1660 si a fost restaurata, conferindu-i un aspect baroc. Moscheea este cunoscuta pentru acustica sa extraordinara.